- exegézã
- s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
exegeză — EXEGÉZĂ, exegeze, s.f. Interpretare, comentare, explicare istorică şi filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exegéză s. f., g. d. art. exegézei; pl. exegéze Trimis de… … Dicționar Român
exeget — EXEGÉT, exegeţi, s.m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exegét s. m., pl. exegéţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EXEGÉ//T exegetţi … Dicționar Român
exegetic — EXEGÉTIC, Ă, exegetici, ce, adj. Care explică, interpretează, care ţine de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exegétic adj. m., pl. exegétici; f. sg.… … Dicționar Român
tâlc — TÂLC, tâlcuri, s.n. (pop.) 1. Înţeles2, sens, rost, semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu tâlc = cu subînţeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaţie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ♢ expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – … Dicționar Român